Du-te soare, vino luna,
Sânzienele îmbuna,
Sa le creasca floarea floare, 
Galbena, mirositoare, 
Fetele sa o adune,
Sa o prinda în cunune.

Vara, in sfarsit! Ce bucurie! 
Iunie, Ciresarul, promitator de arome si fructe dulci, ne imbie la un mult asteptat ragaz - nu meditativ, ci zglobiu, de inceput de vacanta.
Chiar si Timpul isi ofera o clipa solemna de detasare: e solstitiu si se deschid cerurile!
Totodata, iunie reprezinta si o trecere, de la un anotimp la altul. E ... verde, dar nu acel verde suav de primavara si nici verdele palid al naturii pe deplin mature, dogorite de un soare prea arzator, de miez de vara. Totul e inca proaspat, desi incep sa dea in parg primele fructe. 
Iar florile de Sanziene, cu miros dulceag de miere, 
se aduna in cununi si isi scutura polenul pe pleoapele si umerii fecioarelor ce le poarta, dormind inca sub aripa ispitelor viitoare. 
Parfum de sanziene, de sulfine, de flori de iunie, galbene, solare ... “ De roze e beata gradina, (...) E beat si cerescul azur”, murmura Macendonski, Cavalerul impatimit al rozelor ce, in cele din urma, mor...
Daca zilele de vara timpurie ne incanta cu parfum si soare, noptile de iunie au atractia magica a supranaturalului. Natura intreaga participa la marea sarbatoare a deschiderii cerurilor. Si nu lipsesc, desigur, Ele - ielele, sanzienele, zanele vesele, cu aripi de libelule sau de fluturi, sau fara, dar care oricum plutesc si se rotesc in aer, pentru a da buruienilor de leac puteri tamaduitoare nemaivazute. Este noaptea in care vrajile se fac mai lesne, gandurile sunt mai vii, sentimentele mai intense, dorintele, mai coplesitoare. 
Daca intri in gratia acestor zane nocturne, vei avea parte numai de fericire - ogorul va rodi, familia va fi ferita de orice rau, gospodaria va prospera si fiecare suflet ratacit isi va gasi perechea. In toate acestea, romanii au crezut, cu sfintenie, de mii de ani, au respectat si au cinstit Sanzienele. 
Cat de vechi sunt aceste mituri?
Denumirea de Sânziana, cea mai veche, este de origine latina, de la cultul zeitei Diana, candva foarte raspandit in Dacia. Iar numele de Dragaica este de origine slava si inseamna frumoasa, draga. Cuvintele latinesti zana si sanziana arata vechimea practicilor ritualice, anterioare migratiei slavilor. 
“Militarii romani din Dacia aveau o veneratie aparte pentru Diana si nimfele ei; o dovedesc numeroasele inscriptii (Diana regina, vera et bona, mellifica) si credinta in aerienele zane - dianae.” (I. P. Culianu)De la preotesele romane ne-au ramas sarbatorile agrare, de solstitiu, si credintele legate de plantele numite sanziene, cu care îsi împodobeau templele sau le foloseau în ritualurile pentru dragoste. Caci aduceau prosperitate in camp, in casa sau omului ce le purta; exact aceelasi credinte le-am preluat si noi. Biserica crestina le-a combatut, fiind pagâne, dar apoi le-a acceptat (oamenii nu renuntau nici la sarbatoare, nici la magiile care o insoteau) si le-a mutat in ziua de 24, pentru a o asocia Sfântului Ioan Botezatorul.

Voi începe trecerea în revistă a ediţiei a XXI-a a Vacanţelor muzicale cu un epilog al ediţei anterioare semnat în în presa vremii de C. Bonifaciu (un posibil pseudonim). Autorul era de părere că în privinţa formulei organizatorice, Vacanţele au intrat pe un făgaş bătătorit în ultimii ani, cu o formulă fixă şi stabilă. În acelaşi timp, personajul amintit, considerând scoaterea spectacolelor muzicale în aer liber ca fiind una pozitivă, doar că vremea a fost potrivnică, este de părere că "la ediţia a XX-a manifestarea şi-a epuizat formula pe care a încercat-o până la saţietate şi, în perspectivă, trebuie să-şi înnoiască modalităţile de contact cu publicul."
Acelaşi personaj găseşte şi un răspuns pentru scurtarea perioadei de desfăşurare a festivalului de la două săptămâni la doar una - "din cauză împuţinării fondurilor de susţinere a studenţilor în perioada sejurului de practică, (...) astfel că, formaţii de largă cuprindere, precum Cantoresul ori orchestra simfonică, au venit să susţină concertele lor şi s-au înapoiat în aceeaşi zi la Iaşi."
Analiza continuă în ritmul una caldă, alta rece. Amintitndu-se de faptul că la ediţia anterioară au existat şi primii sponsori (firmele "Intrec" şi "MIGA" ), analistul consideră că, per total, la ediţia a XX-a a lipsit "atmosfera studenţească din oraş, deşi ploile căzute ar fi anihilat oricum vivacitatea participanţilor."
Amintind de momentel de vârf ale ediţiei din 1991 - concertul de coralei Cantores Amicitiae, "unul strălucitor, în special în partea consacrată muzicii româneşti", concertul dedicat memoriei marelui Amadeus Mozart cu Mircea Dan Răducanu în prim-plan, precum şi recitalurile a căror protagonişti au fost Maria Nemeş, Gabriela Hazarian, Ionuţ Măzăreanu şi Aurelian şi Constantin Andrei - C. Bonifaciu încheie cu lipsurile constatate de el: "au lipsit minimalele contacte cu profesorii de notorietate şi muzicienii de marcă de la alte instituţii similare de învăţământ din ţară. Nu ştiu de ce academia ieşeană a evitat asemenea întâlniri care, în anii din urmă, creau farmec şi substanţă concertelor. Nu ne-a onorat, de asemenea, nici un oaspete de peste hotare, deşi promisiuni au existat." 
La final, C. Bonifaciu trăgea următoarea concluzie: "ca să-şi consolideze poziţia privilegiată pe care o avea între manifestările similare din ţară, dedicate tinerilor interpreţi, Vacanţele trebuie să-şi atragă prezenţe cât mai diverse şi de la distanţă, ieşind dintr-un anume provincialism în care lipsa fondurilor le-au împins, şi la care s-au adăugat clipele de orgoliu care au afectat cadrele profesorale ale academiei ieşene."

 Deschidere cu străini pe scenă şi în stal!
 Debutul ediţiei a XXI-a din ziua de duminică, 21 iunie 1992, aducea, ca o primă noutate, alăturarea, în premieră, ca organizator, a Primăriei municipale. Alături de "tradiţionalele" instituţii, Academia de arte "George Enescu" şi Inspectoratul pentru Cultură. Merită a fi reţinut pentru posteritate numele edilului care era atunci la cârma obştii - Gheorghe Ocneanu. 
În deschidere, în sala T.T.-ului, sub bagheta lui George Vintilă, a avut loc un concert simfonic în al cărui program au figurat arii din opere precum "Italianca din Alger" a lui Rossini şi "Nunta lui Figaro" de Mozart. Dar şi două concerte - numărul 3, pentru pian şi orchestră compus de Beethoven şi cel pentru violoncel şi orchestră de Saint-Saens. Soliştii Pavlos Yallourakis (pian), respectiv Filip Papa (violoncel), împreună cu "surpriza incontestabilă a primei confruntări cu publicul pietrean", Cristina Avram, cea care a interpretat la xilofon "Rondo capricioso", compoziţie scrisă pentru acest instrument de acelaşi Saint-Saens, au readus muzica bună în atenţia melomanilor din oraş.

În seara aceleiaşi zile, Sala Tapiseriilor din cadrul Muzeului de Artă a fost gazda unui recital de zile mari oferit de către soprana Maria Jana Stoica şi de baritonul Cornel Solovăstru, profesori ai academiei ieşene. Cei doi, acompaniaţi de pianistul Ioan Welt, au oferit publicului prezent un program de lieduri din lucrările lui Brahms şi Schubert. "Din păcate - aprecia Cristian Livescu în presa din 1992 - publicul de altădată, publicul care a consacrat şi a dat prestanţă de atâtea ori tradiţionalelor noastre Vacanţe muzicale, a fost, de această dată, mai puţin numeros.. Liceul de muzică a fost reprezentat de câţiva profesori şi elevi, iar despre ceilalţi profesori de muizică din oraş - deşi nu numai lor le este consacrată manifestarea - ce să mai spunem? În schimb, am remarcat printre spectatori câţiva oaspeţi francezi veniţi cu diverse treburi prin Piatra şi care s-au arătat entuziasmaţi de acest festival al tinerilor muzicieni." Deh, când târgul e mic, toate lumea se cunoaşte cu toată lumea! Şi prezenţa, ori absenţa unuia sau altuia de la reunirile culturale se observă imediat. 
Urmând ideea din anul anterior, organizatorii din 1992 au continuat să "scoată" în aer liber o parte dintre recitaluri. Astfel, pietrenii aflaţi ocazional pe aleile parcului central au putut audia, joi 25 iunie, un program de chitară clasică al cărui protagonişti au fost Cornel Voicescu şi Silviu Stoica. Două zile mai târziu, la amiaza sâmbetei din 27 iunie, sub secularul Turn ctitorit de Ştefan cel Mare, corala Cantores Amicitiae, cu profesorul Nicolae Gîscă la timonă au bucurat, la rândul lor, trecătorii (turişti sau localnici) cu un program care a cuprins un periplu muzical pe Mapamond. Recitalul Cantoresului a fost repetat şi la Bicaz, ca loc de desfăşurare fiind ales scuarul din faţa primăriei locale. Aceste tipuri de recitaluri în aer liber au fost denumite în presa vremii drept "happeninguri muzicale".  
Ultima duminică a Vacanţelor muzicale din 1992 a cuprins un concert un concert al orchestrei academice, cu dirijorul George Vintilă la pupitru, iar seara, în incinta vechii Cetăţi din apropierea Ozanei "cea frumos curgătoare", toate formaţiile studenţeşti prezente la ediţia curentă au oferit un program artistic închinat memoriei marelui domnitor moldovean, spectacol intitulat "Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare". A fost o ocazie, ivită de manifestările ce urmau la o săptămână distanţă de sanctificare a domnitorului moldovean, tocmai bună de a readuce în memorie marile concerte pe care festivalul Vacanţele muzicale le oferea publicului cu ceva ani în urmă. Atunci când, la Cetate urcau Ion Baciu, Sabin Păutza, Teofil Vîlcu, Cornel Nicoară în calitate de artişti, dar şi Gheorghe Bunghez, Marcel Dragotescu, George Podani, Constantin Zaharia - organizatori - pentru a prezenta pagini de neuitat din istoria şi muzica cultă românească.  
Ultima zi a Vacanţelor muzicale, ediţia a XXI-a, i-a adus pe scena Teatrului Tineretului pe membrii Cantoresului, cei care au oferit un program de muzică religioasă, dar şi prelucrări folclorice, Imnul bizantin de Doru Popovici, Concertul numărul 1 al lui Gavriil Musicescu, Cuvintele profetului David din Psalmi, Corul din Oratoriul bizantin de Crăciun al lui Paul Constantinescu, precum şi Suita corală din Ţara Oaşului, compoziţie a lui Dariu Pop, fiind câteva din bijuteriile muzicale oferite de celebra grupare academică din "dulcele târg al Ieşilor".
Făcâd legătura cu criticile pertinente al lui C. Bonifaciu, critici prezentate la începutul materialului de faţă, Cristian Livescu concluziona: "Spre ce se îndreaptă Vacanţele? Întâlnirea finală a organizatorilor a mizat pe extinderea manifestărilor în aer liber, prin realizarea de happeninguri şi concerte ad-hoc, cu mare priză la public; apoi, pe invitarea unor trupe muzicale din Basarabia, dar şi din Vestul Europei; pe diversificarea experimentelor muzicale (program de jazz, folclorice, de cafe-concert), pe extinderea taberei estivale pentru studenţii de la actorie şi arte plastice; în sfârşit, pe invitarea unor personalităţi de marcă din lumea muzicală."
Cam acestea erau gândurile de viitor pentru Vacanţele muzicale de la Piatra-Neamţ. Până la următorul episod, cel ce va reflecta ediţia a XXII-a, încă o precizare - numărul sponsorilor pentru anul 1992 a crescut (de la doi) la opt! - Valentin Andrei