Istoria Vacanţelor muzicale la Piatra Neamţ – perioada ceausista

Primele optsprezece ediţii descrise în aceste pagini au ilustrat un festival de muzică cultă destinat studenţilor. Iniţiativa unor profesori de la Conservatorul ieşean, Ion Baciu, Mihail Cozmei şi Achim Stoia, de a-şi scăpa studenţii de corvoada practicii productive legiferată în acea vremE - strâns de porumb, cartofi, gulii de pe meleagurile patriei - şi înlocuirea ei cu o altfel de "practică", una în care viitorii artişti să-şi perfecţioneze tehnica şi să iasă pe scenă pentru a-şi dovedi măiestria, lucru mult mai aproape de pregătirea şi cerinţele meseriei pe care şi-o aleseseră, a găsit ecou în rândurile forurilor culturale şi politice de la Piatra-Neamţ. Doi dintre oamenii cu putere de decizie de aici, Constantin Potîngă şi Gheorghe Bunghez, au preluat din mers proiectul, i-au invitat pe vecinii din Iaşi să vină la Piatra. Oferindu-le condiţii decente. Pe măsura posibilităţilor de la acea vreme. Săli de repetiţie, de studiu, de concerte, spaţii de cazare pe la internatele şcolare.
Astfel că, în ziua de 25 august a anului 1972, orchestra Conservatorului de muzică "George Enescu", dirijată de Corneliu Calistru a dat startul a ceea ce avea să devină peste câteva zeci de ani un brand, un motiv de reprezentare şi de mândrie a oraşului în faţa celor de dincolo de graniţele judeţului. Şi chiar ale ţării!De-a lungul primilor optsprezece ani de istorie Vacanţele şi-au câştigat un renume nu doar în ţară, ci şi peste hotare. Au venit aici, la noi, oaspeţi din Germania federală - contele Friedrich von Hausseger şi studenţii Şcolii superioare de muzică din Wupertal conduşi de Hartmund Klug - pentru schimb de experienţă în aria universitară şi culturală. Totodată vizitând şi zona şi plecând de aici cu multe amintiri plăcute.
Mircea Dan Răducanu, profesorul cursului de pian al multor ediţii, referindu-se la munca studenţilor şi a profesorilor depusă în săptămânile Vacanţelor muzicale de la Piatra-Neamţ, era de părere că acestea au fost "cadru propice pentru creaţie. Căci, ieşind din sfera directă a şcolii, a examenelor şi lucrând cu alţi profesori, studenţii câştigă foarte multe lucruri noi."
Alte merite, importante, ale Vacanţelor se referă la faptul că prin ele s-au pregătit şi educat - împreună cu stagiunile simfonice ce au debutat la Piatra în 1971 - un public nou. Un public care să vină cu interes, pentru început, în sălile de concert. Mai apoi, un public care să înceapă să înţeleagă ce se petrece pe scenă. Un public care să se bucure de noua muzică ce i se propunea. Lucru ce l-a făcut, în 1976, pe marele Ştefan Ruha să afirme: "La Piatra, acum se cântă altă muzică!" Şi care a continuat: "da, am observat, faţă de ultimele două concerte ale mele de la Piatra, că publicul nemţean a progresat în receptivitate. Astăzi aveţi un public, ca să zic aşa, foarte muzical. Câştigat în mod cert pentru muzică. Observaţie care-mi este întărită şi de faptul real care se întâmplă acum aici: dacă în trecut noi, artiştii care veneam, trebuia să ne alegem un repertoriu mai uşor, mai digerabil. Da, acum se cântă o altă muzică la Vacanţe!"
Finalmente, un public care să fie încântat, vrăjit - asta deja presupune că înţelege şi se bucură de ceea ce ascultă - de concertele, recitalurile, ariile, liedurile şi de toate celelalte momente muzicale. Un public care să fie nerăbdător, la finalul unei întâlniri cu artiştii sunetelor frumoase, să revină în sala de concert. Şi să te întrebe, pe tine, organizator de acte culturale, când va fi să fie următoarea ocazie de încântare sufletească. A lor. Dar şi a ta, căci ce te poate mulţumi mai deplin, pe tine ca intermediar între scenă şi stal, decât bucuria oamenilor ce ies din sală ? Deloc de neglijat, la capitolul merite ale Vacanţelor, sunt contactele, legăturile profesionale, dar şi de prietenie, legate aici, la Piatra, pe timp de vară între ei, artiştii. Dar şi între artişti şi organizatori. Ori viceversa. De asemenea, Măria Sa, Publicul şi-a creat noi afinităţi în ceea ce-i priveşte pe cei de pe scenă. Noi personalităţi au intrat în sufletele oamenilor simpli veniţi să-i vadă, să-i audă şi să-i simtă pe mai marii ori mai micii artişti de la Vacanţe.
Perioada anilor 1972 - 1989 în care s-au desfăşurat primele optsprezece ediţii ale festivalului a fost una aparte. Una în care, deşi politicul era în toate şi dicta orientarea fiecărui sector, oamenii care conduceau destinele culturii nemţene - Constantin Potîngă, Gheorghe Bunghez, Marcel Drăgotescu, Mihai Hodorogea, Niculina Niţă şi Dumitru Bîrlădeanu - aveau o libertate de mişcare care le asigura şi calitatea actelor de cultură propuse publicului consummator din judeţ.
Odată cu depăşirea momentului istoric din decembrie 1989, societatea românească în ansamblul ei s-a modificat. Condiţiile sociale erau altele. Iar în primele luni ale anului 1990 domnea nesiguranţa şi haosul.
Totuşi, şi în aceste condiţii s-au găsit oameni de cultură care să ducă mai departe festivalul.