Du-te soare, vino luna,
Sânzienele îmbuna,
Sa le creasca floarea floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa o adune,
Sa o prinda în cunune.
Vara, in sfarsit! Ce bucurie!
Iunie, Ciresarul, promitator de arome si fructe dulci, ne imbie la un mult asteptat ragaz - nu meditativ, ci zglobiu, de inceput de vacanta.
Chiar si Timpul isi ofera o clipa solemna de detasare: e solstitiu si se deschid cerurile!
Totodata, iunie reprezinta si o trecere, de la un anotimp la altul. E ... verde, dar nu acel verde suav de primavara si nici verdele palid al naturii pe deplin mature, dogorite de un soare prea arzator, de miez de vara. Totul e inca proaspat, desi incep sa dea in parg primele fructe.
Iar florile de Sanziene, cu miros dulceag de miere,
se aduna in cununi si isi scutura polenul pe pleoapele si umerii fecioarelor ce le poarta, dormind inca sub aripa ispitelor viitoare.
Parfum de sanziene, de sulfine, de flori de iunie, galbene, solare ... “ De roze e beata gradina, (...) E beat si cerescul azur”, murmura Macendonski, Cavalerul impatimit al rozelor ce, in cele din urma, mor...
Daca zilele de vara timpurie ne incanta cu parfum si soare, noptile de iunie au atractia magica a supranaturalului. Natura intreaga participa la marea sarbatoare a deschiderii cerurilor. Si nu lipsesc, desigur, Ele - ielele, sanzienele, zanele vesele, cu aripi de libelule sau de fluturi, sau fara, dar care oricum plutesc si se rotesc in aer, pentru a da buruienilor de leac puteri tamaduitoare nemaivazute. Este noaptea in care vrajile se fac mai lesne, gandurile sunt mai vii, sentimentele mai intense, dorintele, mai coplesitoare.
Daca intri in gratia acestor zane nocturne, vei avea parte numai de fericire - ogorul va rodi, familia va fi ferita de orice rau, gospodaria va prospera si fiecare suflet ratacit isi va gasi perechea. In toate acestea, romanii au crezut, cu sfintenie, de mii de ani, au respectat si au cinstit Sanzienele.
Cat de vechi sunt aceste mituri?
Denumirea de Sânziana, cea mai veche, este de origine latina, de la cultul zeitei Diana, candva foarte raspandit in Dacia. Iar numele de Dragaica este de origine slava si inseamna frumoasa, draga. Cuvintele latinesti zana si sanziana arata vechimea practicilor ritualice, anterioare migratiei slavilor.
“Militarii romani din Dacia aveau o veneratie aparte pentru Diana si nimfele ei; o dovedesc numeroasele inscriptii (Diana regina, vera et bona, mellifica) si credinta in aerienele zane - dianae.” (I. P. Culianu)De la preotesele romane ne-au ramas sarbatorile agrare, de solstitiu, si credintele legate de plantele numite sanziene, cu care îsi împodobeau templele sau le foloseau în ritualurile pentru dragoste. Caci aduceau prosperitate in camp, in casa sau omului ce le purta; exact aceelasi credinte le-am preluat si noi. Biserica crestina le-a combatut, fiind pagâne, dar apoi le-a acceptat (oamenii nu renuntau nici la sarbatoare, nici la magiile care o insoteau) si le-a mutat in ziua de 24, pentru a o asocia Sfântului Ioan Botezatorul.
Sânzienele îmbuna,
Sa le creasca floarea floare,
Galbena, mirositoare,
Fetele sa o adune,
Sa o prinda în cunune.
Vara, in sfarsit! Ce bucurie!
Iunie, Ciresarul, promitator de arome si fructe dulci, ne imbie la un mult asteptat ragaz - nu meditativ, ci zglobiu, de inceput de vacanta.
Chiar si Timpul isi ofera o clipa solemna de detasare: e solstitiu si se deschid cerurile!
Totodata, iunie reprezinta si o trecere, de la un anotimp la altul. E ... verde, dar nu acel verde suav de primavara si nici verdele palid al naturii pe deplin mature, dogorite de un soare prea arzator, de miez de vara. Totul e inca proaspat, desi incep sa dea in parg primele fructe.
Iar florile de Sanziene, cu miros dulceag de miere,
se aduna in cununi si isi scutura polenul pe pleoapele si umerii fecioarelor ce le poarta, dormind inca sub aripa ispitelor viitoare.
Parfum de sanziene, de sulfine, de flori de iunie, galbene, solare ... “ De roze e beata gradina, (...) E beat si cerescul azur”, murmura Macendonski, Cavalerul impatimit al rozelor ce, in cele din urma, mor...
Daca zilele de vara timpurie ne incanta cu parfum si soare, noptile de iunie au atractia magica a supranaturalului. Natura intreaga participa la marea sarbatoare a deschiderii cerurilor. Si nu lipsesc, desigur, Ele - ielele, sanzienele, zanele vesele, cu aripi de libelule sau de fluturi, sau fara, dar care oricum plutesc si se rotesc in aer, pentru a da buruienilor de leac puteri tamaduitoare nemaivazute. Este noaptea in care vrajile se fac mai lesne, gandurile sunt mai vii, sentimentele mai intense, dorintele, mai coplesitoare.
Daca intri in gratia acestor zane nocturne, vei avea parte numai de fericire - ogorul va rodi, familia va fi ferita de orice rau, gospodaria va prospera si fiecare suflet ratacit isi va gasi perechea. In toate acestea, romanii au crezut, cu sfintenie, de mii de ani, au respectat si au cinstit Sanzienele.
Cat de vechi sunt aceste mituri?
Denumirea de Sânziana, cea mai veche, este de origine latina, de la cultul zeitei Diana, candva foarte raspandit in Dacia. Iar numele de Dragaica este de origine slava si inseamna frumoasa, draga. Cuvintele latinesti zana si sanziana arata vechimea practicilor ritualice, anterioare migratiei slavilor.
“Militarii romani din Dacia aveau o veneratie aparte pentru Diana si nimfele ei; o dovedesc numeroasele inscriptii (Diana regina, vera et bona, mellifica) si credinta in aerienele zane - dianae.” (I. P. Culianu)De la preotesele romane ne-au ramas sarbatorile agrare, de solstitiu, si credintele legate de plantele numite sanziene, cu care îsi împodobeau templele sau le foloseau în ritualurile pentru dragoste. Caci aduceau prosperitate in camp, in casa sau omului ce le purta; exact aceelasi credinte le-am preluat si noi. Biserica crestina le-a combatut, fiind pagâne, dar apoi le-a acceptat (oamenii nu renuntau nici la sarbatoare, nici la magiile care o insoteau) si le-a mutat in ziua de 24, pentru a o asocia Sfântului Ioan Botezatorul.
0 comment(s) to... “Noptile de Sanziene”
0 comentarii:
Trimiteţi un comentariu