A debutat in anul 1968.
In judetul Neamt s-au pastrat cele mai multe si cele mai vechi forme ale ritualurilor precrestine. In mediul rural, ele reprezinta un element de stabilitate si continuitate, promovat si practicat ca un semn distinctiv al locului. In acest teritoriu al judetului se mai pastreaza inca nealterata amprenta de patriarhalitate si oralitati arhaice.
Principalele tipuri de formatii care participa la festival sunt: Jianu, Bujor, Haiducii din Carpati, Coroi - piese de teatru de inspiratie haiduceasca, care se joaca si in zilele noastre in localitati ca: Pipirig, Petricani, Baltatesti, Tarcau, Dobreni, Grumazesti, Raucesti, etc.
- Caderea Plevnei, Incheierea Pacii, Predarea lui Osman Pasa - spectacole de teatru de inspiratie istorica se mai joaca in localitatile: Borca, Varatec, Vinatori, Agapia, Urecheni, Tarpesti, etc.
- Jocul mascatilor, caracterizat prin originalitatea miscarii si ineditul, costumului-masca se joaca in comunele Raucesti si Valea Ursului.
- Jocul caiutilor, al caror stramos ne duce cu gandul departe, la calusul oltenesc, se bucura in localitatile judetului de un interes apreciabil. Formatii de caiuti gasim la: Borlesti, Bargaoani, Margineni, Zanesti, Ion Creanga, Urecheni, Tazlau, Costisa. Se diferentiaza jocul si melodia de la o localitate la alta.
- Jocul caprei este cel mai vechi si mai raspandit dintre jocurile cu masti, tinand de sarbatorile de iarna. Cele mai vestite capre din judetul Neamt se intalnesc la Bahna (capra cu scaieti), Bicazu Ardelean, Tosorog (capra clampanitoare), Damuc (capra cu iezi), Hangu (capra cu tacsim), Timisesti (capra muta). Intr-o maniera asemanatoare se desfasoara Jocul Cerbului in localitati ca: Grinties, Ceahlau, Ion Creanga si in majoritatea localitatilor de pe Valea Siretului.
- Arnautii, urmasi ai jandarmilor fanarioti, se intalnesc in localitatile: Agapia, Baltatesti, Urecheni, Petricani, Varatec, Timisesti, Valea Seaca.
- Jocul ursului il intalnim in localitatile: Garcina, Pipirig, Tarpesti, Tarcau, Girov, Brusturi-Draganesti, Piatra Soimului, Hangu.

De Sfanta Varvara, se pun, in vase mari cu apa, mai multe crengi de mar, visin sau alti pomi fructiferi; daca vor inflori pana la Florii, anul va fi manos, iar daca nu, va fi secetos. SF. Varvara a fost pe 4 Decembrie...
Pe data de 1 ianuarie se face calendarul cu foi de ceapa (12 foi pentru 12 luni), pentru a sti care luna va fi secetoasa si care ploioasa. Pentru aceasta, se taie 6 cepe in jumatate, se umplu cu sare si se pun pe o masa sau un pervaz.
Lunile anului vor fi ploioase sau secetoase, in functie de cata “apa” a lasat ceapa, mai multa sau mai putina.
Se mai ghiceste si in carbuni, astfel: se pun pe vatra, pana a doua zi, si fiecaruia i se atribuie numele unei cereale. Cereala corespunzatoare carbunelui facut cenusa se va coace bine, iar carbunele ramas neschimbat indica faptul ca respectiva recolta nu va rodi. Dupa aceste semne, taranii hotarau ce anume sa semene si cand sa desfasoare muncile agricole.
Daca de Sfantul Nicolae ninge, inseamna ca va fi o iarna grea, iar vremea rea va tine pana la Sfantul Ioan (gerul si ninsorile). Anul acesta, la noi nu a nins de Sfantul Nicolae, dar in unele zone din tara, parca a nins ( nu stiu sigur).
Daca in ziua de Craciun sunt nori, ploi sau ninsori, va fi un an bun.
Daca de Craciun e cald si se pot tine usile deschise, inseamna ca de Pasti va fi frig. 

Semnificatia unor fenomene meteorologice de la inceput de an
Daca in ziua de 5 ianuarie va fi bura pe pomi, vor fi multe poame, la vara.
Daca in ziua de Boboteaza (6 ianuarie) bate crivatul, va fi un an agricol bogat.
Vremea frumoasa din aceasta zi indica multe fructe si belsug de peste.

Semne de decembrie
Perioada sarbatorilor de iarna este una magica, in care se crede ca se deschid cerurile, mai ales in noptile de Craciun si de Anul Nou.
De plida, daca intr-o astfel de noapte sfanta este luna plina, inseamna ca anul care vine va fi foarte bun si roditor. 
Perioada de 12 zile dintre Craciun si dupa Anul Nou reprezinta cele 12 luni ale anului viitor. Astfel, prima zi de Craciun reprezenta luna ianuarie, a doua - februarie si asa mai departe.Vremea din timpul acestor zile corespundea fiecarei luni a anului nou.
De anul nou, se crede ca obiectul pe care il tii in mana la miezul noptii va indica ce anuma va fi important in anul ce vine.

Superstitii populare romanesti
Ce nu ai voie sa faci (sau ce trebuie sa faci) pentru a-ti merge bine in anul care vine
In ajunul Craciunului:
- trebuie adunate acasa toate lucrurile care au fost date cu imprumut.
De Craciun:
- in apa in care te speli, dimineata, trebuie sa pui o nuca, pentru ca sa fii sanatos in anul ce vine; pune si bani de argint, ca sa ai si castig;
- cand se scot din cuptor placintele, se pun intr-o sita si se spune: “ Cum e sita mea de plina, asa sa fie si casa mea de imbelsugata.”
- cine isi pune o dorinta, poate afla daca i se va implini turnand intr-o cana mai mare 9 paharute mici cu apa; a doua zi de Craciun, va masura sa vada daca sunt tot 9 pahare cu apa, ceea ce inseamna ca dorinta sa se va implini. Daca apa a scazut, mai are de asteptat, mai mult sau mai putin;
- nu se da nimic cu imprumut;
- la masa, se mananca mai intai un fel gatit cu carne de pasare, caci vei fi usor ca pasarea (sau peste sau iepure);
- tinerii casatoriti trebuie sa mearga la nasi si la parinti, a doua zi de Craciun.
De 1 ianuarie: 
- nu da bani cu imprumut, caci vei da tot anul;
- cine nu are bani asupra sa, tot anul va fi sarac;
- nu se doarme, caci vei fi lenes si somnoros;
- daca cosi in ziua de 1 ianuarie, vei avea mare noroc; un baiat (sau o fata) daca coase, se va casatori curand;
- in noaptea dintre ani, romanii nu pun pe masa preparate din carne de pasare, pentru a "nu da inapoi" sporul din casa;
- in functie de meseria pe care o are fiecare, dimineata, pe nemancate, va manui uneltele ce-i sunt de folos (plugarul va lucra cu sapa, morarul va macina ceva etc.);
- copiii mici se duc la moasa, care-i va da de grindina, pentru a creste mari.


Superstitii de Anul Nou din lumea-ntreaga
Obiceiurile de Anul Nou, de pretutindeni, urmaresc alungarea spiritelor rele si atragerea norocului. Ca la fiecare inceput de an, fiecare se gandeste la ce ar dori/trebui sa faca in cursul anului care tocmai incepe. Iata cateva obiceiuri aducatoare de noroc:
- Este bine sa ii imbratisam pe cei dragi de langa noi, pentru ca relatia frumoasa de prietenie, dragoste etc. sa continue si anul ce vine;
Noul an nu trebuie sa te prinda cu paharul gol, caci asa va fi in continuare;
- Camara sa fie plina si multe monede (bani) sa fie amplasate in toate portofelele, gentile, pentru a garanta prosperitatea;
- Datoriile trebuie platite; anul nou sa nu va gaseasca debitori.
Prima persoana care intra in casa, dupa miezul noptii, va va influenta in anul ce vine.
Aducatori de noroc sunt oamenii cu parul negru, inalti, bine facuti si chipesi, care aduc un mic cadou simbolic (o bucata de carbune, o moneda de argint, un pic de paine, sare, o ramura verde). Blonzii si roscatii alunga noorcul, ca si cei sasii sau schiopi.
Nimic nu iese afara din casa! Absolut nimic, nici gunoiul nu se duce in ziua de 1 ianuarie. Daca aveti ceva de dus cuiva in aceasta zi, lasati bagajul respectiv in masina. Anul sa inceapa cu ceva adus in casa. 
Cine locuieste singur, poate pune un obiect norocos intr-un cos legat cu un snur, pe care-l lasa la usa de la intrare, inainte de miezul noptii; dupa ora 12, aduce cosul in casa tragand de snur, peste prag, pentru ca acesta sa fie primul lucru venit in casa.
Daca se mananca mazare, norocul si banii vor intra in casa.
Ceva legat de munca ta trebuie inceput, simbolic.
Nu se spala rufe, caci va muri cineva din familie. Cei mai precauti se feresc si sa spele vasele.
Este bine sa fii imbracat cu o haina noua.
Nu imprumutati bani sau alte lucruri.
Evitati sa spargeti ceva, sa plangeti.
Usile casei sa fie deschise, la 12 noaptea, ca sa iasa anul vechi.
Faceti zgomot, ca sa fuga tot ce e rau; sunati din clopotei.
Buzunarele goale aduc saracie.
Nu se da foc din casa.
Pentru noroc, se danseaza afara, in jurul unui copac; aduce insanatosire.
O fata necasatorita trebuie sa vada ce persoana ii apare inaintea ochilor, dupa miezul noptii, privind pe fereastra; daca este un barbat, se va marita.
Ceasurile trebuie fixate din nou, corect, caci aduc noroc in casa.

Centrului pentru Cultură şi Arte "Carmen Saeculare" a lansat la Teatrul Tineretului din Piatra Neamt un nou proiect cultural intitulat " Zilele Culturii Muzicale". Melomanii s-au bucurat de muzica clasica interpretatta de violoncelistul Alexandru Moroşanu si de Orchestra simfonica a Filarmonicii "Mihail Jora" din Bacău, avîndu-l la pupitrul dirijoral pe Stanislav Ushev din Bulgaria.

Semne de decembrie
Perioada sarbatorilor de iarna este una magica, in care se crede ca se deschid cerurile, mai ales in noptile de Craciun si de Anul Nou. De plida, daca intr-o astfel de noapte sfanta este luna plina, inseamna ca anul care vine va fi foarte bun si roditor.
Perioada de 12 zile dintre Craciun si dupa Anul Nou reprezinta cele 12 luni ale anului viitor. Astfel, prima zi de Craciun reprezenta luna ianuarie, a doua - februarie si asa mai departe.Vremea din timpul acestor zile corespundea fiecarei luni a anului nou. Tot cum va fi vremea in anul ce vine se putea afla cu ajutorul cepelor sau a unor bucati de carbuni. Ghicitul cu ceapa este arhicunsocut: se taie 6 cepe in jumatate, se umplu cu sare si se pun pe o masa sau un pervaz. Lunile anului vor fi ploioase sau secetoase, in functie de cata “apa” a lasat ceapa, mai multa sau mai putina.
Cu carbunii se procedeaza astfel: acestia se pun pe vatra, pana a doua zi, si fiecaruia i se atribuie numele unei cereale. Cereala corespunzatoare carbunelui facut cenusa se va coace bine; carbunele neschimbat indica faptul ca respectiva recolta nu va rodi. Dupa aceste semne, taranii hotarau ce sa semene si cand sa desfasoare muncile agricole.
De anul nou, se crede ca obiectul pe care il tii in mana la miezul noptii va indica ce anuma va fi important in anul ce vine.

4 - 5 decembrie – Zilele bubatului
Femeile nu au voie sa faca prea multa treaba, nici intr-un caz sa coasa, sa teasa sau sa spele rufe. Altfel, copiii lor vor fi bolnavi, mai ales de varsat. Pentru a-i feri si mai mult de boli, mamele le ung fata cu miere, apoi ii spala cu apa sfintita (in care au spalat mai intai o icoana). Traditia spune ca pruncii nu trebuie sa manance boabe de porumb, fasole sau seminte de dovleac. Tot pentru sanatatea copiilor, se mai obisnuieste sa se dea de pomana turte unse cu miere sau cu dulceata.

4 decembrie – Sfanta Varvara
Este patroana bolilor copilariei si protectoarea minerilor. In aceasta zi, minerii nu intra deloc in mina, ci petrec, caci se spune ca sfintei ii plac petrecerile si glumele.
Uneori, Sfanta Varvara este reprezentata ca sotie a Sfantului Nicolae, probabil datorita apropierii sarbatorilor.

5 decembrie - Sfantul Sava
Se tine sarbatoare, pentru a feri lumea de varsat.

6 decembrie - Sfantul Nicolae
De Sfantul Nicolae se tine sarbatoare, in credinta ca, astfel, toti ai casei vor fi feriti de boli, varsat, accidente. In traditia populara, aceasta este prima zi de iarna. Obiceiul darurilor de Sfantul Nicolae este citadin. Asa cum stim cu totii, Sfantul Nicolae este un mos care aduce copiilor daruri, daca acestia au fost cuminti, sau cate o varguta, celor obraznici. Insa, in traditia populara, Sfantul Nicolae este foarte aproape de Dumnezeu si uneori il insoteste pe pamant. Se crede ca sta in stanga lui Dumenezeu, caci in dreapta sta Sfantul Mihail. Nicolae are sarcina de a pazi soarele, impreuna cu Sfantul Toader.
Sfantul Nicolae mai este protectorul marinarilor, caci a fost si corabier. De asemenea, tot Sfantul Nicolae ar fi si cel care a oprit ploile, in timpul lui Noe. Tot el este cel care sprijina fetele sarmane.

12 decembrie – Sfantul Spiridon
Fereste oamenii de accidente. Este un sfant care face minuni, fiind si protector al ciubotarilor. Dupa credinta populara, pentru a dovedi existenta Sfintei Treimi, sfantul a strans caramida in pumn, si atunci focul a urcat la cer, apa a curs pe pamant, iar in mana sa a ramas doar lutul.

20 decembrie – Ignatul
Sarbatoare ce se tine pentru boli si accidente, iar de catre
femeile insarcinate, ca sa nasca copii frumosi. Legenda spune ca Ignat era un om care, vrand sa taie porcul, si-a ucis din greseala tatal. Necajit, a plecat in lume; intalnind un preot, acesta l-a sfatuit sa faca o luntre cu care sa treaca oamenii peste un rau, fara sa le ia vreun ban. Asa a si facut... Iar intr-o noapte, auzind strigate de pe celalalt mal, s-a dus acolo si a gasit doi batrani, Dumnezeu si Sfantul Petru. I-a gazduit in casa sa si le-a povestit necazul si pacatul veitii sale. Ignat avea nevasta si copii si era sarac. Batranii l-au rasplatit, facand sa apara paine, sub testul gol. Apoi Dumnezeu i-a cerut sa vina cu ei si astfel Ignat a umblat, cu cei doi, prin lume. Revenind, in cele din urma, la ai sai, acestia erau bogati si sanatosi, deci pacatul ii fusese iertat.
De aceea, traditional, in acesta zi se taie porcul, dar si ca o reminescenta de pe vremea sacrificiilor de anul nou. Se crede ca in noaptea de dinaintea zilei de Ignat porcii isi viseaza moartea. Cand se taie porcul, nu trebuie sa asiste oamenii mai milosi, caci porcul moare greu, iar carnea nu mai este buna.

24 Decembrie - Ajunul Craciunului
Este vremea colindelor, obicei stravechi. Denumirea de “colinda" provine de la romani, "calendae" fiind primele zile din fiecare luna. {i la romani, de Calendae Ianuarii, incepea noul an administrativ, se faceau urari, cadouri, se ghicea viitorul.
Majoritatea colindelor sunt religioase, amintind de nasterea Domnului: exista si colinde mai “lumesti”, amintind de ceea ce isi doreau si urau oamenii pentru anul care vine: recolte bogate, sanatate, casatorii.
Colinda se canta mai intai la usa sau la fereastra, apoi se intra in casa, unde se canta “colinda cea mare". Colindatorii primesc mere, colaci, preparate din carne afumata, rachiu sau vin.
Cele mai multe nunti se faceau în “dulcele Craciunului”, adica între Craciun si postul Pastelui, astfel ca multe colinde contin urari de casatorie.
Pentru ca urmeaza o perioada in care spiritele mortilor coboara mai des pe pamant, s-a pastrat obiceiul ca, pe masa din ajunul Craciunului, sa se puna mancare de dat de pomana (turte cu sirop de zahar sau miere si cu nuca sau seminte de canepa, coliva de grau sau alte bucate de post).

25 decembrie – Craciunul
Masa de Craciun trebuie sa fie incarcata cu bucate, nelipsind colacii, preparatele din carne de porc, bauturile, din care se ofera musafirilor, colindatorilor, preotului si se trimit la nasi. Mos Craciun, un mos cu barba alba, vine calare pe un cal alb si schiop.
Dar legende sunt mai multe. Cea mai raspandita il prezinta ca pe un om bogat, pe care Maica Domnului il roaga s-o primeasca sa nasca. Insa Craciun refuza, dar sotia sa, Craciuneasa, nu se indura s-o lase afara, in frig, si o primeste pe Maica Domnului in grajd, ajutand-o sa nasca. Craciun descopera neascultarea sotiei sale si o pedepseste, taindu-i mainile, de la cot. Atunci are loc o minune: Maica Domnului o sfatuieste sa isi puna mainile in apa in care a fost scaldat Iisus, si acestea se refac. Atunci, Craciun, incredintat ca a avut loc o minune, se crestineaza, fiind primul sfant, al doilea fiind Sfantul Nicolae.

31 Decembrie - Noaptea Anului Nou
Noaptea de Anul Nou a fost mereu una foarte importanta pentru taranul roman. Este momentul in care se ingroapa anul vechi si se naste un Nou An.
In aceasta noapte, taranii nu dorm, mai cu seama ca se crede ca acela care doarme acum, va fi lenes tot anul.
Este noaptea in care se mediteaza, au loc ritualuri de gonire a spiritelor, de purificare (se face zgomot, se aprind focuri, se trec vitele prin foc, se arde rasina, oamenii sar peste foc, se ung pragurile cu usturoi, se face galagie pentru a speria duhurile rele).
Fetele, ca sa-si gaseasca ursitul, in vis, pun busuioc sub perna.
In satele de la munte din Moldova se pastreaza obiceiul Vergelului, adica ghicitul norocului pentru anul ce vine. In ajunul Anului Nou, inainte de miezul noptii, mai multi vecini se aduna intr-o casa. Pe masa se aseaza un vas cu apa in care cei care vor sa-si afle viitorul arunca cate un obiect mic (ban, pieptene, nasture, inel, cheie, cercel, cutit), fiecare avand simbolul sau.
Peste tot in tara, flacaii si copiii merg cu Plugusorul sau cu capra, cu ursul etc.
Plugusorul este un stravechi obicei agrar. In trecut, se folosea un plug adevarat, impodobit cu crengi de brad si panglici, tras de doi sau patru boi. Mai intai, in curtea in care se ura, se tragea o brazda, asa cum spune una dintre cele mai vechi uraturi, cea cu badia Traian.
Se impart daruri - colaci, nuci, mere, pere, bani etc. La noi, in Moldova, este frecvent intalnit jocul caprei si al ursului, ca si demonstratii cu fel de fel de personaje travestite, cu masti. Jocul caprei intruchipeaza simboluri ale fertilitatii, iar jocul ursului este simbolul mortii si al reinvierii naturii. Celelalte personaje au rolul de a crea o atmosfera de buna dispozitie.


Noaptea de Anul Nou. 31decembrie / 1 ianuarie

Incepamd din seara de Anul Nou si până a doua zi, nu se stinge lumina în casă.”
Cine doarme, va fi somnuros tot anul; cine plânge, va plânge tot anul.

Timpul brumei
Numele lunii noiembrie vine de la latinescul novem (nouă), pentru că luna noiembrie era a noua lună în calendarul roman.
Brumar sau Promorar este personificat, fiind imaginat ca un tanar care saruta florile ca sa se ofileasca. Noiembrie este si luna vinurilor.
Prima săptămână din noiembrie se numeşte Săptămâna Miriştei, a doua săptămână cuprinde sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, cea de-a treia săptămână este denumită tradiţional Săptămâna Filipilor de Toamnă. Săptămâna a patra este Săptămâna Ovideniei (în noaptea de Ovidenie se deschid cerurile şi vorbesc animalele). Ultima săptămână a lui „brumar” este Săptămâna Andreiului de Iarnă, de la sărbătoarea Sfântului Andrei, cel care îngheaţă apa şi coase răul.

Observand atent comportamentul pasarilor, taranul roman stia cum va fi vremea si ce recolte va avea.
Daca vin ciorile, e semn că vine iarna.
Dacă toamna vin stoluri de grauri, e semn de toamnă lungă.
Dacă porumbul nu e atacat de ciori şi grauri, e semn de toamnă lungă.
Dacă pleaca rândunelele, se apropie iarna; dacă se duc târziu toamna de la noi, e semn de toamnă frumoasă şi călduroasă.
Dacă paserile calatoare au zbor lin, toamna e lungă şi frumoasă, iar dacă zboară în cerc şi sunt galagioase, vremea va fi urâtă.
Când cântă vrăbiile toamna, inseamna ca va ploua.
Daca piţigoii, ciocârlanii vor zbura pe langa casa, dand ocoale, va fi frig si va ninge.
Altele:
Dupa o toamnă caldă, urmeaza o iarnă lungă.
Salcâmul daca infloreste, va fi toamnă lungă.
De va ploua la inceputul lunii noiembrie, saptamana Craciunului va fi geroasa.
Dacă cresc toamna târziu ciupercile, în anul viitor se va face secară.
Cand sunt mulţi bureti, se anunta iarnă grea.
Daca vin şoareci mulţi sau iepurii dau iama prin gradina, e semn că iarna va fi grea.
Daca tuna tuna şi fulgera, e semn că primăvara va fi secetoasă.
Cand cainii latra la luna, urmeaza ger mare.
Multe panze de paianjen ratacite prin aer arata o toamnă lungă.

Daca nu avem un muzeu al satului, avem - pentru inceput - Sura lui Ion. Un loc in care pietrenii (mai ales copiii) si trecatorii prin Piatra Neamt au puutu vedea, incepand din vara, un mic coltisor taranesc autentic
Copiii au participat la o "Scoala de vara" unde au deprins mestesuguri populare ca olărit, ţesut, cusut, pictura, grafica dar si dans popular şi de societate, avand ca profesaori mesteri populari din judetele Neamt si Suceava. Cursurile s-au desfasurat intr-o locuinta taraneasca amenajata in Strandul Tineretului din Piatra Neamt.
Toate cursurile au fost gratuite si s-au tinut in aer liber, in cadrul natural minunat o al padurilor de pe Cernegura.
Cultura, tradititi, padure, aer curat...Ce poate fi mai frumos pentru copiii secolului XXI, atat de greu de desprins de langa calculator?

In Judetul Neamt au existat mai multe centre de olarit care, in timp, au disparut. Olaritul, o indeletnicire atat de veche, venind din neolitic (cultura Cucuteni), trebuie sa reinvie. Si asa se va intampla, pentru ca Scoala se va dschide iarasi, in vara care vine.

( ceramica tip Cucuteni)

Portul popular din zona Neamt pastreaza elemente stravechi ale portului romanesc, ca de exemplu camasa dacica, incretita la gat.

In imagine - fotografie de la inceputul secoluluii trecut

COSTUMUL FEMEIESC

Este compus din:

Asemeni tarancilor de pe tot cuprinsul romanesc, si femeile din zona Neamtului, isi acopereau capul doar dupa nunta (cununie), tinerele fete umbland cu capul descoperit. Specifica Neamtului este casanca, fie neagra, fie inflorata. In unele sate se purta si bariz (un batic inflorat) sau, in vechime, stergare. De asemenea, in zona extracarpatica, se purta si batista alba in trei colturi, ornamentata cu margele si dantela. In vechime femeile isi acopereau capul cu stergar sau fisiu.

Tanara femeie din Vulpasesti  - langa Roman:

Centrul pentru Cultura si Arte Carmen Saeculare l-a sărbătorit pe cunoscutul artist popular, Nicolae Popa, creatorul măştilor de la Tîrpeşti.

Evenimentul a avut loc pe data de 9 august, acasă, în Tîrpeşti, cu ocazia împlinirii onorabilei vîrste de 90 de ani.

• "Hamlet atemporal" sau "Hamlet Romani" – un proiect după o idee a regizorului de teatru Sorin Misirianţu, din Cluj, dupa piesa lui William Shakespeare, va fi condensat într-o singură oră; piesa va cuprinde momentele cheie ( înmormîntarea, nunta si late ritualuri), dar inspirate din tradiţia romani. Conform afirmatiilor actorului Ionuţ Cucoară, directorul Centrului “Carmen Saeculare”, “ vor fi aduse in atentia pietrenilor tradiţiile romani din Persia. Pentru aceasta, este necesara o muncă de documentare foarte aprofundată, facuta de membri ai Academiei Române, de Carmen Dobre - director în cadrul Bibliotecii Academiei Române." 

• Al doilea proiect cultural este "Gînduri vorbite", care consta in iniţierea unor dialoguri spontane pe teme culturale variate, între pietreni şi mai multe personalităţi culturale ca Elisabeta Bostan, Ilie Năstase, Dan Puric, Gabriel Liiceanu si multe alte personalitati ce vor fi invitate la Piatra Neamţ, la Muzeul de Artă. 

- Muzeul de arta din Piatra Neamt

Inegalabilul Gheorghe Zamfir:

Portretul de artist - basbaritonul Orest Pîslariu Ranghilof, originar dinPiatra Neamţ:

<

Roman, "Vacantele" din 2009:

VACANTE MUZICALE - ed. XXXV - 2007

“In acest rotofei volum am deschis, pedant si pofticios, usile tuturor camarilor romanesti, in paginile lui au patruns toate miresmele bucatariilor si cuptoarelor nationale.” (Radu Anton Roman – scriitor, jurnalist, culegator de folclor)
Domeniul gastronomic nu a fost deloc strain scriitorilor romani, memorabile fiind paginile savuroase pe care le regasim la I. Creanga, M. Kogalniceanu, M. Sadoveanu, T. Arghezi, Pastorel Teodoreanu. Acestor nume mari li se alatura, cu prestigiul cuvenit, si contemporanul nostru, Radu Anton Roman, foarte cunoscut si datorita emisiunii TV “Bucătăria lui Radu”. Pentru el, gastronomia nu a fost doar un hobby, nu a fost abordata frivol sau superficial, chiar si in aceste vremuri cand omul modern, in goana sa cotitdiana, vede in mancare doar nevoia biologica, doar un act banal si mai putin spiritual. Nu, cartea lui R. A Roman este scrisa cu multa pasiune, migala, consideratie si chiar maretie. Pentru ca, asa cum auzim deseori, “suntem ceea ce mancam”, si iata ca aceasta binecunoscuta expresie, pe care o intelegem mai mult individual, poate defini chiar o etnie, o natiune.
Citind, vom intelege ca obiceiurile culinare populare sunt legate de traditie, de fel de fel de credinte, si s-au transmis peste timp, de la o generatie la alta. In traditia romaneasca, a face mancare si a manca sunt considerate acte ritualice: anumite feluri de bucate se fac la nunti, la sarbatori religioase, cu ocazia unor ritualuri (crestine si precrestine), la inmormantari si mai ales in cadrul cultului de pomenire a mortilor - hramuri, praznice. Peste an, mancarea nu este gatita intamplator, ci se face de frupt, de post sau de sarbatoare.
Asa cum a precizat autorul cartii, ’’ De Crăciun nu poţi inventa reţete, ele sunt arhaice, sunt o tradiţie mai veche chiar şi decât lumea noastră, cea pe care o ştim, decât istoria pe care o putem număra în ani, documente, date şi ruine. Este adevărata noastră istorie: cea a ceaunului cu sarmale, cea a cârnaţilor, istoria tobei, istoria bucatelor ritualice, a celor ceremoniale. Aşadar nu există reţete originale, nici măcar nu ai dreptul să inventezi, trebuie să rămâi în acelaşi timp şi în acelaşi fast gastronomic.’’
Astfel, intr-o ingemanare fireasca, cartea cuprinde si retete si obiceuri populare, asa cum citim de la inceput pe copert- “Bucate, vinuri şi obiceiuri româneşti", sintetizand si observatiile unor scriitori si etnologi de valoare (Ioan Ghinoiu, Antoaneta Olteanu, Ofelia Vaduva, G. Tocilescu, C.N. Tapu, Ghe. Vladu]escu).
In esenta, gastronomia romaneasca s-a dezvoltat pe o complexa cultura a graului, a painii – ca aliment sfant, iar cartea incepe, firesc, cu o reteta de paine - ca reper simbolic, apoi urmeaza colacii (de Craciun, de nunta, pentru morti), turtele, painea de sorti, pita, mucenicii sau sfintii, coliva, placintele, invartitele si cozonacii. Nu intamplator, de veacuri, romanul ofera oaspetilor paine si sare; apoi, in plan secund se afla mamaliga, malaiul fiind introdus mult mai tarziu in alimentatie.
Firesc, autorul acorda importanta cuvenita si vinului, de asemenea o bautura rituala, intr-un capitol separat – “O betie lunga si trista”, enumerand podgorii, soiuri, ceremonii. Apoi ne sunt prezentate pas cu pas, parcurgand toate regiunile romanesti, o multitudine de retete uimitoare, unele prin simplitatea lor, altele prin originalitate, prin asocierea inedita a ingredientelor. Astfel, cu fiecare pagina, cititorul va incepe o adevarata calatorie in timp si in spatiu, in vechea Valahie, in dulcea Bucovina, in Delta salbatica, peste tot prin tara, descoperind (sau redecoperind), cu uimire si incantare, o Romanie pitoreasca, bogata, curata, originala, demna…. si parca uitata.
Pe masura ce se adanceste in lectura, ii va fi tot mai dor de alte vremuri si va fi cuprins de acel dor de duca, de a regasi farmecul si frumusetile ascunse ale satelor romanesti. Caci pasii l-au purtat pe scriitor prin toate regiunile tarii, afland retete si secrete culinare, unele foarte vechi, cu trimitere la stramosii nostri daci, alaturi de retete de prin targuri, cu influente grecesti, frantuzesti, nemtesti, rusesti.
Asa cum arata autorul, in Post Prefata, aceasta carte este o selectie (compilatie, sinteza), din carti si coclauri post-dacici, de mancaruri alese strict romanesti, de bizarerii originale, de bucate ritualice facand parte din spiritualitatea romaneasca; regasim bucataria veche taraneasca (pescareasca, ciobaneasca), pe cea targoveata si cea a altor comunitati – secui, lipoveni, germani, turci, tatari. Si la fel ca madlenele lui Marcel Proust, o placinta, o dulceata sau o anume reteta pescareasca este asociata cu amintiri si povestioare fermecatoare, care fac lectura acestei carti deosebit de incantatoare, bogata si emotionanta.
Cu adevarat o carte de capatai, o carte in care ne regasim radacinile si care ne poate reprezenta oriunde in lume.
Reamintim ca in anul 2004, datorită lui Radu Anton Roman şi a lucrării sale “Savoureuse Roumanie", ce include 358 de reţete culinare şi istoria lor, Franţa a descoperit bucătăria românească. Sa nu uitam de acest hedonist care a trecut parca meteoric prin viata, sa nu ne lasam ademeniti de facilul fast-food, ci sa redescoperim rafinamentul placerilor gastronomice autohtone.
Diana BOGHIAN

Este o institutie infiintata in 2001, prin Hotararea Consiliului Judetean nr.38/3.08.2001. 
Este formata din urmatoarele componente institutionale: 
1. Conservare si promovare a culturii traditionale 
a) Cercetare; 
b) Integrare europeana si dezvoltare proiecte 
2. Promovare culturala, muzicala si spectacol folcloric 
3. Financiar contabil logistic si administrativ 
4. Resurse umane si juridic 
5. Multi Media si Editura NONA 
6. Pregatire, perfectionare artistica si educatie permanenta 
Centrul pentru Cultura si Arte "Carmen Saeculare" isi desfasoara activitatea pe baza urmatoarelor principii: 
1. principiul primordialitatii cercetarii, studierii, conservarii, protejarii si valorizarii patrimoniului cultural national, a traditiilor spirituale specifice poporului roman, a creatiilor cultural-artistice moderne si contemporane; 
2. principiul libertatii de creatie in cultura si arta, ca element definitoriu in viata localitatilor si colectivitatilor precum si acestor structuri socio-profesionale din judet. 
3. principiul egalitatii de sanse in liberul acces la valorile culturii si artelor ca si in participarea la viata spirituala locala, nationala si internationala. 
4. principiul promovarii managementului cultural-organizational in concordanta cu nevoile si trebuintele cultural-educative locale, dar si cu necesitatile nationale ale integrarii euro-atlantice. 
5. principiul primatului valorii in managementul, studiul, conservarea, difuzarea, promovarea si valorizarea culturii si artelor in toate demersurile locale, nationale, cat si in schimburile internationale de valori spirituale. 
Pentru realizarea obiectivelor de mai sus, Centrul pentru Cultura si Arte "Carmen Saeculare" in ansamblul sau si fiecare componenta in parte, pe baza propriilor regulamente de organizare si functionare, indeplinesc urmatoarele atributii principale comune: 
1. elaboreaza si propune spre aprobare Consiliului judetean proiecte de strategie culturala locala, elaboreaza si executa proiecte culturale proprii stimuland difuzarea educativa a valorilor cultural-artistice; 
2. conlucreaza cu autoritatile administratiei locale in sprijinirea si indrumarea metodologica a activitatii institutiilor si asezamintelor culturale din municipii, orase, comune, sate. 
3. initiaza, organizeaza si finanteaza, in conditiile legislatiei in vigoare: 
- actiuni de cercetare, conservare si valorificare a patrimoniului din domeniul sau de atributii, a traditiilor creatiei culturale specifice zonelor si subzonelor etno-folclorice din judetul Neamt, a bunurilor, mestesugurilor si indeletnicirilor apartinand culturii populare traditionale sau contemporane; - concursuri, festivaluri, expozitii, cursuri de initiere, pregatire si perfectionare, stagiuni, tabere de creatie, spectacole si turnee cultural-artistice, reuniuni stiintifice de interes local, judetean, national si international, sprijina participarea la acestea a creatorilor si altor oameni de cultura, atat in tara cat si in strainatate; 
- programe si proiecte pentru toate domeniile culturii si artelor contemporane; 
- activitati editoriale si publicistice, imprimari fono si video; achizitionarea de bunuri de patrimoniu cultural si ale creatiei populare, ca si carti si publicatii pentru fondul documentar propriu si pentru interesele institutiilor si asezamintelor culturale din judet; 
4. actioneaza ca organism metodologic judetean si organizeaza, contra-cost, pregatirea de specialitate a liderilor formatiilor artistice, indiferent de subordonarea lor, si impreuna cu alte foruri, abilitate de lege, sprijina sau initiaza cursuri de pregatire - de scurta si lunga durata - finalizate cu acordarea de atestate si diplome care confera dreptul exercitarii profesiilor cultural-artistice la nivel mediu de pregatire; 
5. organizeaza, in conditiile legii, cursuri de specialitate pentru formarea si perfectionarea de meseriasi in domeniul artizanatului si mestesugurilor traditionale autentice; 
6. confera premii, distinctii si alte recompense morale si materiale pentru cei ce se evidentiaza in domeniile specifice activitatii centrului cultural; coopereaza cu organizatiile neguvernamentale si cu factorii interesati in domeniul de activitate.

Primele optsprezece ediţii descrise în aceste pagini au ilustrat un festival de muzică cultă destinat studenţilor. Iniţiativa unor profesori de la Conservatorul ieşean, Ion Baciu, Mihail Cozmei şi Achim Stoia, de a-şi scăpa studenţii de corvoada practicii productive legiferată în acea vremE - strâns de porumb, cartofi, gulii de pe meleagurile patriei - şi înlocuirea ei cu o altfel de "practică", una în care viitorii artişti să-şi perfecţioneze tehnica şi să iasă pe scenă pentru a-şi dovedi măiestria, lucru mult mai aproape de pregătirea şi cerinţele meseriei pe care şi-o aleseseră, a găsit ecou în rândurile forurilor culturale şi politice de la Piatra-Neamţ. Doi dintre oamenii cu putere de decizie de aici, Constantin Potîngă şi Gheorghe Bunghez, au preluat din mers proiectul, i-au invitat pe vecinii din Iaşi să vină la Piatra. Oferindu-le condiţii decente. Pe măsura posibilităţilor de la acea vreme. Săli de repetiţie, de studiu, de concerte, spaţii de cazare pe la internatele şcolare.
Astfel că, în ziua de 25 august a anului 1972, orchestra Conservatorului de muzică "George Enescu", dirijată de Corneliu Calistru a dat startul a ceea ce avea să devină peste câteva zeci de ani un brand, un motiv de reprezentare şi de mândrie a oraşului în faţa celor de dincolo de graniţele judeţului. Şi chiar ale ţării!De-a lungul primilor optsprezece ani de istorie Vacanţele şi-au câştigat un renume nu doar în ţară, ci şi peste hotare. Au venit aici, la noi, oaspeţi din Germania federală - contele Friedrich von Hausseger şi studenţii Şcolii superioare de muzică din Wupertal conduşi de Hartmund Klug - pentru schimb de experienţă în aria universitară şi culturală. Totodată vizitând şi zona şi plecând de aici cu multe amintiri plăcute.
Mircea Dan Răducanu, profesorul cursului de pian al multor ediţii, referindu-se la munca studenţilor şi a profesorilor depusă în săptămânile Vacanţelor muzicale de la Piatra-Neamţ, era de părere că acestea au fost "cadru propice pentru creaţie. Căci, ieşind din sfera directă a şcolii, a examenelor şi lucrând cu alţi profesori, studenţii câştigă foarte multe lucruri noi."
Alte merite, importante, ale Vacanţelor se referă la faptul că prin ele s-au pregătit şi educat - împreună cu stagiunile simfonice ce au debutat la Piatra în 1971 - un public nou. Un public care să vină cu interes, pentru început, în sălile de concert. Mai apoi, un public care să înceapă să înţeleagă ce se petrece pe scenă. Un public care să se bucure de noua muzică ce i se propunea. Lucru ce l-a făcut, în 1976, pe marele Ştefan Ruha să afirme: "La Piatra, acum se cântă altă muzică!" Şi care a continuat: "da, am observat, faţă de ultimele două concerte ale mele de la Piatra, că publicul nemţean a progresat în receptivitate. Astăzi aveţi un public, ca să zic aşa, foarte muzical. Câştigat în mod cert pentru muzică. Observaţie care-mi este întărită şi de faptul real care se întâmplă acum aici: dacă în trecut noi, artiştii care veneam, trebuia să ne alegem un repertoriu mai uşor, mai digerabil. Da, acum se cântă o altă muzică la Vacanţe!"
Finalmente, un public care să fie încântat, vrăjit - asta deja presupune că înţelege şi se bucură de ceea ce ascultă - de concertele, recitalurile, ariile, liedurile şi de toate celelalte momente muzicale. Un public care să fie nerăbdător, la finalul unei întâlniri cu artiştii sunetelor frumoase, să revină în sala de concert. Şi să te întrebe, pe tine, organizator de acte culturale, când va fi să fie următoarea ocazie de încântare sufletească. A lor. Dar şi a ta, căci ce te poate mulţumi mai deplin, pe tine ca intermediar între scenă şi stal, decât bucuria oamenilor ce ies din sală ? Deloc de neglijat, la capitolul merite ale Vacanţelor, sunt contactele, legăturile profesionale, dar şi de prietenie, legate aici, la Piatra, pe timp de vară între ei, artiştii. Dar şi între artişti şi organizatori. Ori viceversa. De asemenea, Măria Sa, Publicul şi-a creat noi afinităţi în ceea ce-i priveşte pe cei de pe scenă. Noi personalităţi au intrat în sufletele oamenilor simpli veniţi să-i vadă, să-i audă şi să-i simtă pe mai marii ori mai micii artişti de la Vacanţe.
Perioada anilor 1972 - 1989 în care s-au desfăşurat primele optsprezece ediţii ale festivalului a fost una aparte. Una în care, deşi politicul era în toate şi dicta orientarea fiecărui sector, oamenii care conduceau destinele culturii nemţene - Constantin Potîngă, Gheorghe Bunghez, Marcel Drăgotescu, Mihai Hodorogea, Niculina Niţă şi Dumitru Bîrlădeanu - aveau o libertate de mişcare care le asigura şi calitatea actelor de cultură propuse publicului consummator din judeţ.
Odată cu depăşirea momentului istoric din decembrie 1989, societatea românească în ansamblul ei s-a modificat. Condiţiile sociale erau altele. Iar în primele luni ale anului 1990 domnea nesiguranţa şi haosul.
Totuşi, şi în aceste condiţii s-au găsit oameni de cultură care să ducă mai departe festivalul.

Ajunse la a XIX-a ediţie, dar şi intrate, odată cu trecerea ţării prin evenimentele din decembrie 1989, într-o nouă zodie socială, Vacanţele muzicale de la Piatra-Neamţ vor funcţiona, temporar doar, şi sub un generic nou, Pro musica academica. Inspirat ales, pentru a arăta direcţia de dezvoltare continuă a festivalului. Aceea a unei şcoli de vară în folosul studenţilor din sfera muzicii.Ca să înţelegem - pentru cei care n-au trăit pe "viu" perioada imediată de după decembrie '89 - cât de tulbure era atmosfera timpului, iată un, poate, mărunt exemplu oferit în presa vremii de către Cristian Livescu: "mulţi dintre studenţi au venit cu trenul, pentru că în Iaşi nu s-a găsit nici un autobuz care să le fie pus la dispoziţie în vederea deplasării către Piatra-Neamţ. Şi vă închipuiţi cât de dificil a fost pentru ei să-şi protejeze, în aglomeraţia de pe tren, atât de preţioasele instrumente."
La această ediţie, organizatorii - atât cei nemţeni, cât şi reprezentanţii Academiei de muzică "George Enescu" (denumirea momentului a vechiului conservator ieşean) - au convenit că este bine pentru toată lumea să invite la Vacanţe şi reprezentanţi ai Conservatorului din Chişinău. Anii '90 - '91 constituind perioada podului de flori de peste Prut. Iulia Bucescu, proaspătul rector al academiei ieşene, spunea: "manifestarea anuală de la Piatra-Neamţ îi fascinează pe studenţii noştri, fiind considerată un reper de suflet pentru oricare dintre ei. Am ţinut ca în acest an să onorăm afişul Vacanţelor, cu istoria lor atât de bogată, propunând atât interpreţi de mare talent, care bat la porţile afirmării, cât şi pagini de valoare din literatura simfonică şi camerală. În plus, am ales Vacanţele drept gazde a schimbului de experienţă - şi de măiestrie - cu invitaţii de onoare de la Conservatorul Gavriil Musicescu din Chişinău. A căror prezenţă o consider stimulatoare pentru studenţii ieşeni."
Printre studenţii basarabeni veniţi la Piatra, au existat şi o parte, componenţi ai claselor de interpretare a muzicii populare, care, pe lângă participarea la cursurile de măiestrie de canto, au ajuns şi prin judeţ, luând direct legătura cu folclorul nemţean. Oferind, totodată, şi spectacole la câteva dintre căminele culturale nemţene - Agapia, Gârcina, Borca şi Horia.
În avant-premiera ediţiei a XIX-a a Vacanţelor, sălile Muzeului de Artă au găzduit deja tradiţionala expoziţie plastică a studenţilor ieşeni. În optica profesorului Gheorghe Macarie, cel care a selectat lucrările şi a prezentat expoziţia, aceasta, "imagine a orientărilor unei colectivităţi artistice, cumulând ea însăşi o diversitate de individualităţi creatoare, nu se limitează la stadiul de experiment. Ea reprezintă, în cazul majorităţii expozanţilor, o maturizare a celor trei ani de studii, stadiul final al unor experienţe, dar şi debut al unei al unei autentice vieţi artistice."
După amiaza de sâmbătă, 23 iunie 1990, în sala T.T.-ului, a avut loc deschiderea festivalului printr-un recital cu muzică de Bach, Telleman, Prokofiev, Chopin, Liszt, Mozart, Ceaikovski şi Debussy. Ocazie a unui nou regal de muzică bună oferit publicului pietrean de către consacraţii Dumitru Sâpcu (clarinet) şi Vasile Tarnavschi (pian). Solist al recitalului a fost un student din anul III al academiei ieşene, pianistul Samir Golescu, descris de presa vremii drept "unul dintre copiii minune ai actualei generaţii aflate pe băncile academiei ieşene de artă. Dotat cu o nimicitoare capacitate de asimilare a unor pagini de mare complexitate, Samir Golescu se dovedeşte capabil de rigoare şi temperament, profunzime şi trăire afectivă, relief sensibil conferit fiecărei lucrări, fie că e vorba de "Chacona" lui Bach, ori de "Poloneza" lui Chopin."
Recitalul a fost urmat, a doua zi, de concertul simfonic al orchestrei studenţeşti ieşene cu George Vintilă la pupitrul dirijoral. Concert al cărui solişti - Mihai Ailenei (clarinet), Filip Papa (violoncel) şi Diana Dogaru (pian) - "toţi trei dotaţi cu certe calităţi", au oferit melomanilor lucrări de referinţă din operele lui Haydn şi Mozart.
Pentru ca de luni, la început de o nouă săptămână, să debuteze şi cursurile de măiestrie ale ediţiei - pian (Mircea Dan Răducanu şi Vasile Tarnavschi), instrumente de suflat (Dumitru Sîpcu), compoziţie (Dumitru Capoianu, Fred Firea şi Nicolae Brînduş). În cadrul cărora se continuă linia începută cu două ediţii anterioare, aceea a cooptării printe cursanţi şi ai celor mai merituoşi elevi din şcolile de muzică din Moldova românească.
Sala Tapiseriilor a găzduit, joi, 28 iunie, simpozionul cu tema "Probleme contemporane ale teoriei şi practicii interpretării instrumentale în şcolile de artă". Se observă aici o altă noutate. Aceea a coborârii atenţiei specialiştilor spre şcoli şi licee cu profil de muzică. Acestea fiind considerate drept bază pentru studiul universitar. A fost, poate, o minge ridicată la fileu profesorilor celor mai tineri viitori muzicieni, în strădania lor de a atrage atenţia colegilor de la conservatoarele şi academiile de muzică asupra problemelor cu care se confruntă. Cu siguranţă, dascălii nemţeni cu cea mai productivă şi pătrunzătoare activitate din domeniu, şi e vorba aici de Theodor Macarie şi George Grigorică, profesori care ani de-a rândul au fost cu sufletul alături de festival, s-au bucurat de acest simpozion la care, de altfel au şi participat. Alături de profesorii bucureşteni Mircea Dan Răducanu şi Vasile Tarnavschi.
Una dintre concluziile cu care s-a încheiat simpozionul a fost aceea că "în contactul cu talentul de excepţie al instrumentiştilor în formare trebuie o pedagogie aparte, individualizată, care să nu înfrâneze disponibilităţile native."
Un alt spectacol al ediţiei care merită a fi remarcat este şi cel întâmplat vineri, 29 iunie, la sala Tapiseriilor, acolo unde, pe atunci, încă studentul Constantin Andrei, a oferit un apreciat recital pe muzică de chitară, recital care s-a bucurat de prezenţa ca amfitrion a compozitorului Dumitru Capoianu. Fapt ce a conferit un plus de apreciere pentru artist.
Regretatul poet Aurel Dumitraşcu, devenit preţ de câteva zile cronicar al Vacanţelor muzicale, aduce, peste ani, informaţii despre concertul clasei de instrumente de suflat. Este şi motivul pentru care, iată, azi putem afla şi componenţa acelui master - Mihai Vîrgă, Maria Mateş, Mihai Ailenei, Şerban Nichifor, Viorica Fecher, Paul Carp, Florin Ţaga, toţi discipoli ai maestrlui Sîpcu. Precum şi programul artistic prezentat de ei. S-a cântat, aflăm acum, muzică compusă de Jacques Ibert, Claude Debussy, Vasile Jianu.
Pentru final iată părerile a doi dintre oaspeţii ediţiei a XIX-a a Vacanţelor: Constantin Rusnac, rectorul Conservatorului din Chişinău - "am venit cu mare plăcere să cunoaştem acest ţinut de rară frumuseţe care este Neamţul şi care, pentru noi, basarabenii, a intrat în legendă. Nu trebuie neapărat să fii poet ca să simţi că aici, în locurile de obârşie ale lui Creangă, munţii aceştia nemaipomeniţi şi apele au o vrajă poetică. De altfel, studenţii noştri au şi urcat pe Pietricica şi pe Cozla, au privit Ceahlăul şi s-au bucurat de peisajul acesta, pe care, cu mai bine de şase luni înainte, nu sperau să-l poată admira. Plecăm de aici cu această satisfacţie în suflete, dar şi cu imensa plăcere de a fi legat relaţii statornice cu forurile culturale locale, cu studenţii şi profesorii Academiei de arte din Iaşi.".Profesorul Mereşanu Ceaikovski, şeful catedrei de folclor a Conservatorului din Chişinău avea să declare: "am venit cu mare plăcere şi curiozitate în judeţul dumneavoastră, pentru a cunoaşte în special folclorul din această parte a României, despre care am auzit şi ştim atâtea lucruri frumoase. Oraşul ne-a făcut o impresie deosebită prin aşezarea sa geografică, studenţii basarabeni grăbindu-se să viziteze locurile istorice, în special catedrala şi turnul lui Ştefan cel Mare. Vrem să culegem folclor din Neamţ, din, aşa cum le consider eu, aceste veritabile vetre folclorice, de unde să reţinem ceva din bogăţia şi autenticitatea de aici."
Vacanţele muzicale de la Piatra-Neamţ au fost, din câte se poate constata acum la nouăsprezece ani distanţă, un succes. Asta în ciuda condiţiilor materiale şi sociale destul de potrivnice. Se poate spune, fără teama de a greşi, că spiritul (muzicii) a învins! - Valentin Andrei, Centrul pentru Cultură şi Arte

*Cantores Amicitiae în deschiderea ediţiei a XX-a

 La sfârşitul lunii iunie 1991 cei de la Inspectoratul de cultură al judeţului Neamţ, împreună cu Academia de arte "George Enescu" din Iaşi, se pregăteau de debutul celei de-a XX-a ediţii a Vacanţelor muzicale de la Piatra-Neamţ. Festivalul ajuns acum o veritabilă sărbătoare a talentelor în formare, multe dintre ele cu un deja palmares bogat pe la concursurile interne şi internaţionale, noua ediţie cu cifră rotundă avea să aducă o premieră: pentru prima dată la Vacanţe apar sponsorii! Pentru anul 1991 s-au găsit două firme care să sprijine financiar eforturile organizatorice ale instituţiilor amintite.
În chiar prima zi a festivalului ajuns la douăzeci de ani de existenţă, rectorul de atunci al proaspăt redenumitei instituţii de învăţământ muzical superior (vechiul Conservator devenise, între timp, Academia de arte prin înfiinţarea unor noi secţii, printre care şi cea de actorie), profesorul universitar Nicolae Gîscă spunea: "ca şi la precedentele ediţii, Vacanţele muzicale trezesc în noi nostalgii şi emoţii, dar şi noi ambiţii de etalare a acumulărilor dobândite la capătul unui nou an de studii. Cu atât mai mult cu cât unii dintre noi, profesorii, am participat la aproape toate ediţiile, fiind, într-un fel, coautori la anvergura valorică pe care acest festival interpretativ a căpătat-o în timp. N-am să ascund faptul că, în dorinţa de a face din Vacanţele noastre o confruntare studenţească mult mai bine cunoscută în ţară şi străinătate, nutrim proiecte îndrăzneţe de viitor."
Pe lângă cursurile de măiestrie clasice - cele de instrumente şi de compoziţie - la ediţia a XX-a mai apar şi studenţii de la arte plastice şi de la actorie reuniţi în alte două master-class.
Prima zi de festival avea să aducă publicului pietrean iubitor de frumos trei motive în plus de a ieşi din casă. Astfel, duminică, 30 iunie la ora 11,00, în Sala Tapiseriilor, avea să fie vernisată o expoziţie de pictură a tinerilor studenţi ieşeni. Eveniment urmat imediat, pe platoul de la Turnul lui Ştefan cel Mare, de un concert mult aşteptat şi apreciat cum se cuvine - cel al coralei Cantores Amicitiae, cu maestrul Gîscă la pupitrul dirijoral. Acest concert, aşa cum spunea însuşi conducătorul coralei, avea să se constituie într-o repetiţie generală cu public înaintea unui important turneu în Anglia. Profesionalismul cu care a fost tratat acest concert nu a dat nici unui meloman prezent în sala Teatrului Tineretului senzaţia de repetiţie generală!

 
Elevii ai Liceului de artă pe scena Vacanţelor

 Spre seara aceleiaşi zile a venit rândul celor mai valoroşi elevi de la noul Liceu de artă din Piatra-Neamţ - Alina Azaharioaie, Loredana Marus, Beatrice Diaconu, Laura Andrei, Daniela Trifa, Ciprian Sicinschi, Bogdana Amancea, Celia Costea, Val. Macoviciuc şi Ana Maria Marinescu - ultima de la Liceul de muzică "George Enescu" din Bucureşti, să dovedească talentul şi pregătirea acumulate, să arate că speranţele puse în ei de către dascălii lor nu sunt în van. A fost, acest recital al elevilor ,o nouă premieră din istoria Vacanţelor muzicale. Dacă în anii anteriori, cu vreo trei ediţii anterioare, la iniţiativa profesorilor de muzică Theodor Macarie şi George Grigorică, cele mai valoroase elemente de la liceele de muzică din Moldova au fost primite în preajma studenţilor şi a profesorilor universitari, acum a venit momentul ca elevii să şi urce pe scenă. 
A doua zi, luni seara, cei care au umplut la Sala Tapiseriilor s-au putut delecta cu un interesant recital de chitară clasică, recital al cărui amfitrioni au fost studenţii Aurelian Andrei, Adrian Dîrţu, Cornel Voicescu şi Constantin Andrei.  
În acel an, 1991, comemorându-se două sute de ani de la trecerea spre eternitate a lui Wolfgang Amadeus Mozart, profesorul şi dirijorul ieşean George Vintilă a propus ca un moment din cadrul festivalului să-i fie dedicat marelui compozitor. Astfel, sub bagheta sa, orchestra simfonică a studenţilor Academiei l-a acompaniat, într-un concert de înaltă ţinută, pe pianistul Mircea Dan Răducanu. Programul a cuprins uvertura operei "Flautul fermecat", concertul pentru pian şi orchestră în re minor şi simfonia "Hoffner". O altă premieră a ediţiei a XX-a a fost şi înregistrarea integrală a concertului de către Radio Iaşi, înregistrare care avea să fie difuzată ulterior de postul ieşean.
Alte două recitaluri de valoare cuprinse în programul ediţiei anului 1991 au fost cele susţinute de către violonistul Ionuţ Măzăreanu (acompaniat de pianista Sanda Creţeanu), cel ce a cântat muzică comusă de Bach, Beethoven, Wieniavski şi Ysaye şi recitalul pianistei Doina Grigore. Cea care, la acea vreme, era considerată ca fiind unul dintre vârfurile de talent ale noilor promoţii de muzicieni lansate de instituţia de învăţământ superior muzical ieşeană, a interpretat compoziţii ale lui Beethoven, Chopin şi Brahms.

 
Profesorii Liceului de artă ies la rampă
Dacă la această a XX-a ediţie a fost un recital susţinut de elevi, în cea de a doua duminică a Vacanţelor din 1991 a fost rândul profesorilor de la Liceul de artă din Piatra-Neamţ să vină în faţa publicului cu interpretări din universul muzicii culte. La Sala Tapiseriilor au evoluat Mihaela Spiridon - pian, Cristina Popa - pian, Petru Azaharioaie - flaut, Ioan Spiridon- fagot, Adrian Stroici - pian, Dan Urcănescu - violă, Radu Oţel - pian şi Ştefan Pojga - contrabas. Muzica audiată de către melomani a fost cea a lui Albinoni, Scarlatti şi Brubeck.
În seara aceleaşi zile de duminică, în acelaşi loc - Sala Tapiseriilor - alte două recitaluri au bucurat sufletele melomanilor din urbe. Au evoluat pianista Maria Nemeş (cu Preludiu şi fugă de Bach şi Sonata a IV-a de Prokofiev) şi mezzosoprana Gabriela Horarian (acompaniată de Tatiana Botezatu), cea care a interpretat lucrări din compoziţiile lui Bach, Mozart, Schumann, Ceaikovski, Jora şi Rossini. 
Finalul ediţiei a XX-a a aparţinut secţiei de teatru a Academiei de artă de la Iaşi. Ai cărei studenţi au repetat vreme de o săptămână în cadrul cursului de măiestrie, pentru ca în ultima seară să apară în faţa publicului, pe scena Casei de cultură, cu piesa "De-a rostirea vorbelor". Viziunea scenică a aparţinut regizoarei - în acelaşi timp şi profesor - Natalia Dănăilă, cea care a imaginat o dramatizare a poemelor lui Ion Barbu, "Riga Crypto şi Lapona Enigel" şi "După melci".  

 
"Nu-mi pot imagina o vară culturală la Piatra fără Vacanţele muzicale"
 La finalul ediţiei a XX-a, mulţumit de cum evoluaseră lucrurile, Cristian Livescu, din postura sa de consilier la Inspectoratul de cultură al judeţului Neamţ, una dintre cele două instituţii organizatoare, referindu-se la câteva dintre meritele de peste ani ale festivalului, avea să declare: "atmosfera tinerească, specifică studenţiei, seriozitatea cu care interpreţii şi-au onorat cu consecvenţă prezenţa pe podiumul concertistic al Vacanţelor, la care se adaugă tenta elevată a repertoriului au impus tradiţia manifestării. Şi nu ştiu cum ar arăta o vară culturală la Piatra-Neamţ fără Vacanţele muzicale. Faptul că avem astăzi un public exigent, că ne putem lăuda cu un puternic nucleu de muzicieni care organizează ei înşişi o stagiune camerală permanentă, fiind totodată profesori la noul Liceul de artă, că un oraş fără formaţii profesioniste de gen figurează ca o prezenţă recunoscută în geografia muzicală a ţării, toate acestea se datorează, neîndoielnic Vacanţelor muzicale. Intenţia noastră este să extindem, la dimensiunea întregului învăţământ muzical, prestigiul manifestării invitând, neapărat la ediţia viitoare, solişti şi formaţii camerale de peste hotare."
Deşi trecuse un an şi jumătate de la schimbarea de regim politic din ţară, vremurile încă erau tulburi în societatea românească post decembristă. Totuşi, festivalul aflat la a doua desfăşurare în noile condiţii sociale, a trecut cu bine peste greutăţile ivite în cale. Chiar problemele financiare par a-şi fi găsit rezolvare odată cu apariţia, în premieră la acest festival muzical, a sponsorilor.  
Urmează să vedem cum şi- a urmat cursul istoria Vacanţele muzicale de la Piatra-Neamţ.  - Valentin Andrei, Centrul pentru Cultură şi Arte "Carmen Saeculare"

 Du-te soare, vino luna,
Sânzienele îmbuna,
Sa le creasca floarea floare, 
Galbena, mirositoare, 
Fetele sa o adune,
Sa o prinda în cunune.

Vara, in sfarsit! Ce bucurie! 
Iunie, Ciresarul, promitator de arome si fructe dulci, ne imbie la un mult asteptat ragaz - nu meditativ, ci zglobiu, de inceput de vacanta.
Chiar si Timpul isi ofera o clipa solemna de detasare: e solstitiu si se deschid cerurile!
Totodata, iunie reprezinta si o trecere, de la un anotimp la altul. E ... verde, dar nu acel verde suav de primavara si nici verdele palid al naturii pe deplin mature, dogorite de un soare prea arzator, de miez de vara. Totul e inca proaspat, desi incep sa dea in parg primele fructe. 
Iar florile de Sanziene, cu miros dulceag de miere, 
se aduna in cununi si isi scutura polenul pe pleoapele si umerii fecioarelor ce le poarta, dormind inca sub aripa ispitelor viitoare. 
Parfum de sanziene, de sulfine, de flori de iunie, galbene, solare ... “ De roze e beata gradina, (...) E beat si cerescul azur”, murmura Macendonski, Cavalerul impatimit al rozelor ce, in cele din urma, mor...
Daca zilele de vara timpurie ne incanta cu parfum si soare, noptile de iunie au atractia magica a supranaturalului. Natura intreaga participa la marea sarbatoare a deschiderii cerurilor. Si nu lipsesc, desigur, Ele - ielele, sanzienele, zanele vesele, cu aripi de libelule sau de fluturi, sau fara, dar care oricum plutesc si se rotesc in aer, pentru a da buruienilor de leac puteri tamaduitoare nemaivazute. Este noaptea in care vrajile se fac mai lesne, gandurile sunt mai vii, sentimentele mai intense, dorintele, mai coplesitoare. 
Daca intri in gratia acestor zane nocturne, vei avea parte numai de fericire - ogorul va rodi, familia va fi ferita de orice rau, gospodaria va prospera si fiecare suflet ratacit isi va gasi perechea. In toate acestea, romanii au crezut, cu sfintenie, de mii de ani, au respectat si au cinstit Sanzienele. 
Cat de vechi sunt aceste mituri?
Denumirea de Sânziana, cea mai veche, este de origine latina, de la cultul zeitei Diana, candva foarte raspandit in Dacia. Iar numele de Dragaica este de origine slava si inseamna frumoasa, draga. Cuvintele latinesti zana si sanziana arata vechimea practicilor ritualice, anterioare migratiei slavilor. 
“Militarii romani din Dacia aveau o veneratie aparte pentru Diana si nimfele ei; o dovedesc numeroasele inscriptii (Diana regina, vera et bona, mellifica) si credinta in aerienele zane - dianae.” (I. P. Culianu)De la preotesele romane ne-au ramas sarbatorile agrare, de solstitiu, si credintele legate de plantele numite sanziene, cu care îsi împodobeau templele sau le foloseau în ritualurile pentru dragoste. Caci aduceau prosperitate in camp, in casa sau omului ce le purta; exact aceelasi credinte le-am preluat si noi. Biserica crestina le-a combatut, fiind pagâne, dar apoi le-a acceptat (oamenii nu renuntau nici la sarbatoare, nici la magiile care o insoteau) si le-a mutat in ziua de 24, pentru a o asocia Sfântului Ioan Botezatorul.

Voi începe trecerea în revistă a ediţiei a XXI-a a Vacanţelor muzicale cu un epilog al ediţei anterioare semnat în în presa vremii de C. Bonifaciu (un posibil pseudonim). Autorul era de părere că în privinţa formulei organizatorice, Vacanţele au intrat pe un făgaş bătătorit în ultimii ani, cu o formulă fixă şi stabilă. În acelaşi timp, personajul amintit, considerând scoaterea spectacolelor muzicale în aer liber ca fiind una pozitivă, doar că vremea a fost potrivnică, este de părere că "la ediţia a XX-a manifestarea şi-a epuizat formula pe care a încercat-o până la saţietate şi, în perspectivă, trebuie să-şi înnoiască modalităţile de contact cu publicul."
Acelaşi personaj găseşte şi un răspuns pentru scurtarea perioadei de desfăşurare a festivalului de la două săptămâni la doar una - "din cauză împuţinării fondurilor de susţinere a studenţilor în perioada sejurului de practică, (...) astfel că, formaţii de largă cuprindere, precum Cantoresul ori orchestra simfonică, au venit să susţină concertele lor şi s-au înapoiat în aceeaşi zi la Iaşi."
Analiza continuă în ritmul una caldă, alta rece. Amintitndu-se de faptul că la ediţia anterioară au existat şi primii sponsori (firmele "Intrec" şi "MIGA" ), analistul consideră că, per total, la ediţia a XX-a a lipsit "atmosfera studenţească din oraş, deşi ploile căzute ar fi anihilat oricum vivacitatea participanţilor."
Amintind de momentel de vârf ale ediţiei din 1991 - concertul de coralei Cantores Amicitiae, "unul strălucitor, în special în partea consacrată muzicii româneşti", concertul dedicat memoriei marelui Amadeus Mozart cu Mircea Dan Răducanu în prim-plan, precum şi recitalurile a căror protagonişti au fost Maria Nemeş, Gabriela Hazarian, Ionuţ Măzăreanu şi Aurelian şi Constantin Andrei - C. Bonifaciu încheie cu lipsurile constatate de el: "au lipsit minimalele contacte cu profesorii de notorietate şi muzicienii de marcă de la alte instituţii similare de învăţământ din ţară. Nu ştiu de ce academia ieşeană a evitat asemenea întâlniri care, în anii din urmă, creau farmec şi substanţă concertelor. Nu ne-a onorat, de asemenea, nici un oaspete de peste hotare, deşi promisiuni au existat." 
La final, C. Bonifaciu trăgea următoarea concluzie: "ca să-şi consolideze poziţia privilegiată pe care o avea între manifestările similare din ţară, dedicate tinerilor interpreţi, Vacanţele trebuie să-şi atragă prezenţe cât mai diverse şi de la distanţă, ieşind dintr-un anume provincialism în care lipsa fondurilor le-au împins, şi la care s-au adăugat clipele de orgoliu care au afectat cadrele profesorale ale academiei ieşene."

 Deschidere cu străini pe scenă şi în stal!
 Debutul ediţiei a XXI-a din ziua de duminică, 21 iunie 1992, aducea, ca o primă noutate, alăturarea, în premieră, ca organizator, a Primăriei municipale. Alături de "tradiţionalele" instituţii, Academia de arte "George Enescu" şi Inspectoratul pentru Cultură. Merită a fi reţinut pentru posteritate numele edilului care era atunci la cârma obştii - Gheorghe Ocneanu. 
În deschidere, în sala T.T.-ului, sub bagheta lui George Vintilă, a avut loc un concert simfonic în al cărui program au figurat arii din opere precum "Italianca din Alger" a lui Rossini şi "Nunta lui Figaro" de Mozart. Dar şi două concerte - numărul 3, pentru pian şi orchestră compus de Beethoven şi cel pentru violoncel şi orchestră de Saint-Saens. Soliştii Pavlos Yallourakis (pian), respectiv Filip Papa (violoncel), împreună cu "surpriza incontestabilă a primei confruntări cu publicul pietrean", Cristina Avram, cea care a interpretat la xilofon "Rondo capricioso", compoziţie scrisă pentru acest instrument de acelaşi Saint-Saens, au readus muzica bună în atenţia melomanilor din oraş.

În seara aceleiaşi zile, Sala Tapiseriilor din cadrul Muzeului de Artă a fost gazda unui recital de zile mari oferit de către soprana Maria Jana Stoica şi de baritonul Cornel Solovăstru, profesori ai academiei ieşene. Cei doi, acompaniaţi de pianistul Ioan Welt, au oferit publicului prezent un program de lieduri din lucrările lui Brahms şi Schubert. "Din păcate - aprecia Cristian Livescu în presa din 1992 - publicul de altădată, publicul care a consacrat şi a dat prestanţă de atâtea ori tradiţionalelor noastre Vacanţe muzicale, a fost, de această dată, mai puţin numeros.. Liceul de muzică a fost reprezentat de câţiva profesori şi elevi, iar despre ceilalţi profesori de muizică din oraş - deşi nu numai lor le este consacrată manifestarea - ce să mai spunem? În schimb, am remarcat printre spectatori câţiva oaspeţi francezi veniţi cu diverse treburi prin Piatra şi care s-au arătat entuziasmaţi de acest festival al tinerilor muzicieni." Deh, când târgul e mic, toate lumea se cunoaşte cu toată lumea! Şi prezenţa, ori absenţa unuia sau altuia de la reunirile culturale se observă imediat. 
Urmând ideea din anul anterior, organizatorii din 1992 au continuat să "scoată" în aer liber o parte dintre recitaluri. Astfel, pietrenii aflaţi ocazional pe aleile parcului central au putut audia, joi 25 iunie, un program de chitară clasică al cărui protagonişti au fost Cornel Voicescu şi Silviu Stoica. Două zile mai târziu, la amiaza sâmbetei din 27 iunie, sub secularul Turn ctitorit de Ştefan cel Mare, corala Cantores Amicitiae, cu profesorul Nicolae Gîscă la timonă au bucurat, la rândul lor, trecătorii (turişti sau localnici) cu un program care a cuprins un periplu muzical pe Mapamond. Recitalul Cantoresului a fost repetat şi la Bicaz, ca loc de desfăşurare fiind ales scuarul din faţa primăriei locale. Aceste tipuri de recitaluri în aer liber au fost denumite în presa vremii drept "happeninguri muzicale".  
Ultima duminică a Vacanţelor muzicale din 1992 a cuprins un concert un concert al orchestrei academice, cu dirijorul George Vintilă la pupitru, iar seara, în incinta vechii Cetăţi din apropierea Ozanei "cea frumos curgătoare", toate formaţiile studenţeşti prezente la ediţia curentă au oferit un program artistic închinat memoriei marelui domnitor moldovean, spectacol intitulat "Ştefan, Ştefan, Domn cel Mare". A fost o ocazie, ivită de manifestările ce urmau la o săptămână distanţă de sanctificare a domnitorului moldovean, tocmai bună de a readuce în memorie marile concerte pe care festivalul Vacanţele muzicale le oferea publicului cu ceva ani în urmă. Atunci când, la Cetate urcau Ion Baciu, Sabin Păutza, Teofil Vîlcu, Cornel Nicoară în calitate de artişti, dar şi Gheorghe Bunghez, Marcel Dragotescu, George Podani, Constantin Zaharia - organizatori - pentru a prezenta pagini de neuitat din istoria şi muzica cultă românească.  
Ultima zi a Vacanţelor muzicale, ediţia a XXI-a, i-a adus pe scena Teatrului Tineretului pe membrii Cantoresului, cei care au oferit un program de muzică religioasă, dar şi prelucrări folclorice, Imnul bizantin de Doru Popovici, Concertul numărul 1 al lui Gavriil Musicescu, Cuvintele profetului David din Psalmi, Corul din Oratoriul bizantin de Crăciun al lui Paul Constantinescu, precum şi Suita corală din Ţara Oaşului, compoziţie a lui Dariu Pop, fiind câteva din bijuteriile muzicale oferite de celebra grupare academică din "dulcele târg al Ieşilor".
Făcâd legătura cu criticile pertinente al lui C. Bonifaciu, critici prezentate la începutul materialului de faţă, Cristian Livescu concluziona: "Spre ce se îndreaptă Vacanţele? Întâlnirea finală a organizatorilor a mizat pe extinderea manifestărilor în aer liber, prin realizarea de happeninguri şi concerte ad-hoc, cu mare priză la public; apoi, pe invitarea unor trupe muzicale din Basarabia, dar şi din Vestul Europei; pe diversificarea experimentelor muzicale (program de jazz, folclorice, de cafe-concert), pe extinderea taberei estivale pentru studenţii de la actorie şi arte plastice; în sfârşit, pe invitarea unor personalităţi de marcă din lumea muzicală."
Cam acestea erau gândurile de viitor pentru Vacanţele muzicale de la Piatra-Neamţ. Până la următorul episod, cel ce va reflecta ediţia a XXII-a, încă o precizare - numărul sponsorilor pentru anul 1992 a crescut (de la doi) la opt! - Valentin Andrei